Sunt iar in razboi cu mine pe motiv de lucru. Imi e si frica sa scriu asta (am un nod in gat, vesnicul nod din gat. Oare cum s-o trai fara nodul asta? Am auzit povesti care spun ca in vremuri de mult apuse oamenii traiau fara frica.).
Nu lucrez suficient. Vad privirea lui Eugen, atentia Dorei, un monstru imens cu o paleta de tantari in mana care striga: 'Roxana, strange jucariile!', iar eu sunt mica si ghemuita intr-un colt si ranjesc gandindu-ma 'Hai sa vedem ce mai faci acum?!'. Prima scoala: frica. A doua: sfidarea.
De data asta insa, am invatat ca la razboi te duci pregatit. Si mi-am gasit aliati. Cate unul pentru fiecare razboi, pentru fiecare frica. Poate ca pentru chestia asta cu lucrul am nevoie de mai multi oameni in jur...
Eu mi-am creat si razboiul si armata. Oare mi-am creat si rezultatul? (Acu' as vrea sa il vad pe tipul ala care e dependent de jocuri de noroc ce pronostic da!)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu